in Blog

Respect

Am tot scris despre dezamăgiri când am vorbit despre facultate, dar nu am pomenit niciodată despre lucrurile bune pe care nu am apucat să le explorez ca student. Nesiguranța unei cariere în domeniul meu m-a depărtat, probabil, de activități care acum mi-ar fi folosit mai mult din punct de vedere social. Nu-mi pare rău pentru profesia mea, că am ales să mă izolez și să construiesc pe cont propriu ceea ce sunt acum.

Facultatea mi-a oferit, totuși, un grad de comparație: cam pe aici sunt, de aici mă vizează șomajul, de acolo mă îndrept spre un domeniu. Mă uit acum la colegi de-ai mei care au reușit mai mult decât am reușit eu, deși ei nu-și dau seama încă. Sunt puțini, ce-i drept, și au întârziat cu câțiva ani, dar sunt foarte aproape de a prinde certitudinea.

În încercarea mea de a schimba sistemul, am criticat o instituție în care am inclus aici cadre didactice și studenți. Nu regret asta, pentru că am avut și am dreptate: facultatea nu este pentru toată lumea. Dacă nu știi matematică de bază și nu ai o pasiune pentru un domeniu, nu are rost să te înscrii la inginerie de dragul de a avea studii superioare. Oricum nu te va angaja nimeni pe acest principiu, iar cei care o vor face, vor avea grijă să-ți înmâneze sarcini mai practice (datul cu mopul nu este exclus) pentru a te face util.

Nu-mi pare rău nici că m-am luat de profesori – acei oameni care sunt depășiți de situație, care știu altă meserie decât aceea de a preda pentru viitor IT-iști. Aș fi prea ipocrit să îmi caut scuze că m-am luat de un dascăl care abia știe să scrie corect în limba română, care apreciază un student pentru că a fost la sapă și care nu recunoaște că greșește când evidentul este în fața lui. Cred în continuare că acești oameni ar trebui reevaluați și trimiși la predat în alte părți, acolo unde cititul din prezentări power point este văzut ca pe-o abilitate, precum este și scrisul după dictare sau recitarea unei demonstrații matematice.

DSCF2807

Ceea ce regret este faptul că frustrările mele s-au revărsat și asupra unor oameni care știu să aprecieze munca unui student, dar care sunt „sugrumați” de colegi incapabili. Sunt oameni care predau cu pasiune în domeniul lor și care sunt jigniți de-a dreptul atunci când trebuie să țină curs unor oameni plictisiți, care au fost aduși cu duzina, de dragul unei hârtii cu care se vor șterge la fund, în cele din urmă. Probabil că ei sunt resemnați, dar îți fac treaba.

Da, ăștia sunt oamenii care pică studenții la grămadă, deși dau aceleași subiecte la fiecare examne. Sunt profesori de matematică, de electronică, de programare, care tolerează multe din cauza unui zăcământ de prostie, greu de extras sau de eliminat, care se uimesc pe zi ce trece de nivelul tot mai scăzut al celor „privilegiați” fără merit.

Îmi cer scuze față de ei, pentru că nu am putut să-i cunosc atât de bine pe cât ar fi meritat și că nu am dedicat suficient timp materiilor pe care ei mi le-au predat – deși m-am numărat printre ași la examene, deși m-am preocupat mai mult de practica profesională.

Și mai am un regret, căci nu am avut ocazia să-i cunosc pe ceilalți, la fel de buni, din domeniile conexe, de la facultățile adiacente. Oameni pe care azi îi citesc și cărora le observ pasiunea și discernământul. Sunt profesori și asistenți, buni și foarte buni pe materia pe care o predau, despre activitatea cărora trebuie acum să cercetez și să citesc singur pe internet.

Sunt oameni pentru care am respect, cărora le-aș strânge mâna, deși ei nu mă cunosc, și pe care i-aș încuraja să nu-și piardă din exigență. Sper să înțeleagă „micul meu război” cu un sistem care promovează mai mult comportamentul de mahala și tupeul, nepotismul, țigăneala pe note și prostia maselor, atât în rândul studenților cât și al profesorilor.

Write a Comment

Comment

  1. Un om nu e o harta sau o carte pe care le poti citi -omul e o fiinta greu de inteles de aceea trebuie mai multa analiza inainte de a-i judeca.Uneori traiesti o viata langa un om si nu stii ce coace.