in Blog

Glodul de după Theaterstock și crezul jurnalistic al unui idealist cu blog

shutterstock_105467189

Am urmărit și urmăresc în continuare aproape toate articolele care apar despre Theaterstock. Înainte de toate, menționez că orice ziarist care-și iubește meseria trebuie să recunoască subiectul, iar asta nu înseamnă că cei care au organizat evenimentul trebuie să devină ostili. Ziaristul poate să pună întrebări incomode, pentru că asta îi este meseria, iar organizatorul trebuie să fie pregătit cu un răspuns. Dacă nu îl are, atunci trebuie să se abțină și să revină.

Eu, presa și conferințele de presă

Chiar dacă nu sunt jurnalist (nu am fost și nu voi fi vreodată) nu înseamnă că nu cunosc domeniul. Până nu de mult, ne întâlneam la șuiete și discutam diverse (împreună, blogări cu jurnaliști). La un moment dat, chiar am încercat un proiect jurnalistic, am mers pe teren, am văzut cum se face o anchetă și știu ce se întâmplă atunci când subiectul nu mai este de actualitate. Am scris, am dat subiecte, iar cei care au lucrat la televizunile locale sau la ziare își pot aminti câteun telefon legat de chestiuni asupra cărora nu-mi permiteam să mă documentez. Multe dintre acestea au apărut sub semnătura unor ziariști de profesie în presa locală, altele au fost preluate de pe blogul meu în presa națională. Cele mai multe subiecte le-am cedat  pentru că am considerat că vor avea vizibilitate mai mare dacă vor apărea într-o publicație mult mai cunoscută decât mine sau blogul meu.

Pe partea organizării unei conferințe de presă pot să spun, la fel, că am experiență mai multă decât cea a unui cititor obișnuit. Am și câteva hârtii care să ateste treaba asta, dar, cel puțin pentru Bacău, acest lucru este irelevant. Important este că primul lucru pe care-l știu este că o conferință de presă este o invitație trimisă către reprezentanții mass-media pentru a-ți face publice intențiile (se numește publicitate). Trebuie să fii conștient că întrebările incomode sunt un „must” (englezesc, nu moldovenesc) din partea oricărui ziarist care se respectă. 

Theaterstock, în context

Revenind la Theaterstock, evenimentul în sine este de lăudat. L-am promovat cu plăcere și am investit pentru a-i crește vizibilitatea. Am creat o hartă interactivă apreciată de organizatori, am publicat texte pe blogul personal și pe facebook, după care am sponsorizat creșterea vizibilității evenimentului. Nu este relevant câți bani au ieșit din buzunarul meu, dar vă garantez că biletele pentru  spectacolele la care am fost nu acoperă nici pe departe timpul și resursele cheltuite de mine pentru acest eveniment. Mulți dintre cei vizați de acest articol nu înțeleg ce înseamnă să fii idealist și să-ți permiți acest lucru (pentru asta, uneori, mă simt bogat).

Referitor la spectacole, nu critic organizarea (spectacole întârziate sau amânate). A fost prima ediția a unui festival adevărat de teatru în Bacău (Moldova), chiar dacă mulți se mulțumesc doar cu Gala Star. Alții o pot face pentru că este dreptul lor de spectatori sau pentru că este meseria lor de informare a publicului.

Totuși, asta nu justifica lipsa de comunicare a organizatorilor și, în niciun caz nu justifică jignirea ziariștilor și a blogărilor care pun întrebări incomode. Indiferent de profilul psihologic, orientare politică sau publicație, întrebările sunt juste atât timp cât sunt pe subiect. 

Este de remarcat faptul că organizatorii, cu toată experiența festivalurilor din CV, nu au învățat să facă diferența dintre „personal” și „profesional”. Uită în continuare că răspund pentru o instituție și iau totul asupra propriilor persoane. La rece, se vede că cei implicați ar trebui să fie directorul instituției, nu A.S., consilierul financiar, nu D.P., reprezentatul asociației, nu M.R,. Înainte de toate, se specifică instituția, apoi reprezentantul prin funcția pe care o deține.

Bacău, personalitate moștenită

Suntem totuși în Bacău și în Moldova. Să nu uităm că, până nu demult, în acest loc ziariștii erau izgoniți din oraș de patroni ai unor hoteluri centrale și că primarul avea pistol în birou. Tot aici, ziariștii sunt dați în judecată, dar nu neapărat și ziarele/instituțiile de presă pentru care lucrează. Poate că de aici vine și ostilitatea organizatorilor Theaterstock (în parte, foști ziariști). Poate că oamenii nu se simt protejați de funcție și de instituțiile pe care le reprezintă.

 

sursă foto: „cenzură” via shutterstock

Write a Comment

Comment