in Blog, Romania

Ghid practic pentru gibonul de trafic cu țânc

De câteva luni sunt fericitul posesor al unui tanc al cărui scop este să mă livreze în fiecare dimineață la birou. Știu, sunt modest, dar trebuie să mărturisesc că am început să capăt experiență la volan.

Întâmplător sau nu, am descoperit termenul de „șofer mârlan” și nu mă refer doar la bizonii care parcheaza pe de-a-ndoasălea în trafic. Mă refer la cei care sunt atât de experimentați încât își permit să-și bată joc de viața mea. La propriu vorbesc, căci era să intru spital de vreo 4-5 ori în ciuda faptului că sunt printre puținii care înțeleg scopul semnalizatoarelor, al priorităților sau al centurilor de siguranță.

Zilele trecute admiram un titan cu X7 care era să-mi facă felul într-un giratoriu. Știu clar că a fost plătit de mafie și că furia albă (așa se numește tancul) este ca o țintă mișcătoare, dar mă așteptam să aibă decența să mă trateze și pe mine ca pe Mărar sau un oricare alt interlop din Piatra Neamț. Dar nu, oamenii cred că o mașină mică e ca o bicicletă, că sari cu ea peste gropi, că faci slalom prin trafic și că eviți gibonii săltându-te pe-o roată.

Evitând cu o frână servită direct din Târgu Ocna, am observat uimit că pe scaunul șoferului era un țânc cu muc în nas care schelălăia de mama focului, cu  fața roșie și o jumătate zăbală întinsă pe geam. Am fost foarte atent la detaliu pentru că am avut destul timp. Știți voi, când buturuga mică întâlnește carul mare, prima grijă este efectul de biliard pe care-l voi lua când voi izbi stâlpul din centrul giratoriul. Sentimentul este plăcut, unic, și-l cunosc foarte bine cei care plagiază expresia cinematografică: „mi-am văzut viața prin fața ochilor”. Dar nu, eu îmi calculam viitorul dacă nu izbeam frâna ca un drifter.

Revenind la subiectul cu muci la sfârcâit, gibonul nostru era înmatriculat în Anglia și probabil că și-a pus șoarecul pe post de copilot la o tură prin metropolă. Din păcate, ceafa groasă nu se moștenește la propriu, iar dacă individul făcea un accident, găsea o metodă de a se scuza în calitate de părinte grăbit. Ceea ce e de crezut, mai ales când fecioru-său va afla peste vreo 10 ani că poartă tija din cauza lui, că la 2-3 ani nu-și putea stăpâni plânsul de copil înfometat, cu pempărșii plini sau pocnit. O splendoare de vină.

Ceea ce gibonii nu înțeleg este că prezentarea teritoriilor mafiote deținute de clan se poate face și dacă moștenitorul făr’ de batistuță este plasat în siguranță, pe bancheta din spate, folosind ceeea ce tehnologia modernă numește astăzi: scaune auto pentru copii. Oricât de râzgâiat ar fi, sau oricât de mare ar fi onoarea de interlop englez-român român-englez, nu cred că 7 ani de pușcărie și traumatizarea pe viață a puștiului merită dansul victoriei prin sensul giratoriu.

Adică nu mă deranjează pe mine dacă tu nu vrei să porți centură, pentru că te crezi în blindatul lui J. F. K. Mă deranjează că viața mea este pusă în pericol de nevoia ta de a te da mare în fața unui puști de 3 ani, care abia știe a număra până la caca. În condițiile în care ai posibilitatea de a te da șmecher ținându-ți infantul în siguranță. Sunt convins că ești capabil să conduci o mașină, din moment ce ți-ai târât mastodontul vreo câteva mii de kilometri până aici. Este un mister că ai supraviețuit, dar probabil că în drumul tău spre România ai găsit ceva promotii scaun auto copii. Poate ai găsit unul pe autostradă, nu contează. Cert este că poți.

Uite, ca să nu râdă băieții de cartier de tine, bagă-ți un scaun auto copii ferrari. Să moară dușmanii tăi de ciudă (să nu mor eu pe bune în giratoriu). Nu contează că ai bemveu negru, am văzut și dacii cu sigle de merțan. Se poartă, e la modă, crede-mă!

prod_74[1]

 

Write a Comment

Comment

Webmentions

  • Retrospectiva săptămânii #3 : Cristi Juverdeanu 3 martie 2013

    […] Ghid practic pentru gibonul de trafic cu țânc […]