in Romania

Din țara în care nu știi cum să te plângi

Un student băcăuan a scris pe blogul său un articol în care își justifică pierderea patriotismului. Textul este plauzibil, iar pe Mihai nu-l poți judeca pentru că și-a pus opinia, dar poți să-i argumentezi că, uneori, nici lui nu-i pasă de nesimțirea celor din jur.

Românul îmbrățișează rahatul celor din jur

Să luăm un caz, la întâmplare. Vecinul tău își scoate cățelul la plimbare în fiecare dimineață. Nu ia cu el punga și lopățica și își lasă animalul să se cace pe unde apucă. De dimineață, te trezești și tu. Vezi cum în urma vecinului tău rămâne un rahat imens care va ajunge, probabil, pe papucul tău sau a unui copil care se va juca, probabil în acel loc. Ai trei variante: îi atragi atenția frumos, îl reclami la poliția locală sau îl ignori.

Românul cunoaște cuvântul democrație

Eu m-am născut în democrația „ilesciană”, cum o numesc unii. Știu că pe vremea lui Ceaușescu existau informatori, iar acum oamenii se înjură unii pe alții numindu-se securiști, sifonari și trădători. Cu alte cuvinte, preferi să-l lași pe nesimțit să se cace în nasul tău (în fața geamului tău, la ușa ta, pe aleea ta, în cartierul tău decât să te bagi în seamă). Vă spun, toți vecinii au fobia ceaușismului și lasă lucrurile să meargă.

Românul este inimos

Să luăm al doilea caz. Te duci la poștă și dai peste o funcționară care te tratează ca pe un câine. Ai trei variante: îi atragi atenția că este nesimțită, îi faci reclamație la superiori, o ignori pentru că nu vrei să pierzi timpul cu ea. Din toate cele trei cazuri, românul este și inimos: dacă îi fac reclamație, o am pe conștiință. Altfel spus: nu am timp să mă ocup de asta.

Românul plătește să fie batjocorit

Al treilea caz este acela când te duci la spital. O asistentă se comportă cu tine ca și cum ai fi un animal domestic. Ai aceleași trei variante, doar că aici intervine principiul românului umil: teama de răzbunare. Dacă îi faci reclamație, nu te mai tratează, te omoară sau te ignoră. Adică nu-și va mai face treaba pentru care e plătită. Dacă tot te afli ca la coada vacii, mai bine îi dai 10 lei în buzunar ca să tacă din gură și să înceapă să-ți vorbească frumos. Este mai simplu.

Românul critică

În schimb, știm să ne plângem unii altora. Să bârfim printr-un comentariu (uite ce-am pățit cu aia) și să ne înjurăm țara (pentru că numai în România se poate întâmpla). Dacă ar fi să ducem teroarea comunismului prin statele civilizate, lucrurile nu ar mai fi atât de roz. Totuși, asta e scuza veșnică, iar noi vom învăța din școli că soluția tuturor problemelor este asocierea cuvintelor: român, praf și penibil.

Am să închei printr-o a patra situația și o întrebare: dacă mergi pe stradă și întâlnești în calea ta o hârtie (ambalaj, pungă de plastic, doză de bere, pet), iar un coș de gunoi se află la doi metri de tine – ce faci?

  • – nu bagi de seama, mergi mai departe.
  • – îi dai un șut să vezi unde ajunge
  • – te aplici, ridici și folosești coșul de gunoi
  • – îți înjuri țara, politicienii, îi faci pe toți nesimți și predai ștafeta altui trecător

Write a Comment

Comment

  1. Sincer? In functie de starea in care ma aflu e foarte posibil sa-l iau si sa-l pun unde e locul. Dar de-l vad pe ala care-l arunca, ii umplu frigiderul