10 martie 2012: , /49

Celularele care au făcut istorie în buzunarul meu

Ca orice blogger cu interese proprii, aş vrea să fac un studiu de caz şi să urmăresc puţin istoricul celulalelor din buzunare. Ştiţi voi, să nu mai fiu nevoie să citez că „cercetătorii britanici au descoperit că”, voi pune „din mărturiile blogărilor” am dedus care au fost telefoanele care „au făcut istorie în buzunarele blogosferice”

Încep, aşadar, prin a-mi prezenta celularele în ordine cronologică, fără date precise.

1. Sony Ericsson T100 – l-am luat de la un second hand din centrul oraşului. M-a costat puţin peste 100 de lei, dar măcar aveam chitanţă şi garanţie. Altă viaţa decât ceea ce găseam „pe la băieţi”. Aveam să descopăr că, de fapt, era printre cele mai bune celulare la acea vreme pentru că era mic, bateria ţinea mult şi, bonus, display-ul avea trei culor. Era să fiu exmatriculat pentru că s-a hotărât să sune în timpul orei de română.

 

2. Motorola C550 – a fost şmecher rău. Era mic, avea cameră, culori şi un pic de memorie. L-am luat de la băieţi, l-am vândut la ţară unde a fost tăiat cu toporul. Nu ştiam eu de ce se minuna lumea, când eu abia aşteptam să-l schimb. Am încercat să-l vând tot la băieţi, dar nu mi-a reuşit pentru că lipsea megapixelul şi culorile câştigătoare.

3. Sony Ericsson K300i – Prin clasa a 9-a sau a 10-a, cu abonament de la vodafone. Aveam jocuri 3D şi camera foto VGA. Eram coios până am descoperit că, de fapt, specificaţiile erau mult sub ceea ce apăruse pe piaţă. L-am schimbat cu următorul telefon,

4. HTC Tytn – primul smartphone pe care am pus degetele. Aveam touchscreen, tastatură qwerty şi două camere foto. Nu prea mi-a păsat că arăta ca o cărămidă pentru că reuşeam să oftic pe ăia care se holbau la mine că pot să tastez cursurile direct pe celular. În plus, aveam windows şi jocuri precum Counter Strike, Warcraft II sau Doom (da, există variante pentru smartphone-uri).

5. Blackberry 8100 – tastatură qwerty parţială, compact, bilă. Chiar dacă bateria ţinea puţin şi avea mai puţine funcţii decât Tytn, eram mândru pentru că era blackberry. Plus că i-am făcut update de soft două secunde şi mă minuna culoarea scroll-ulului (o mixtură colorată). L-am lăsat în familie.

6. HTC Touch Diamond2 –  e telefonul curent. L-am luat pentru că era la ofertă (vreo 500 de lei, nou, prin  ianuarie 2010). Îşi face treaba foarte bine, are Windows Mobile 6.5, pozele sunt mişto, primeşte emailuri, intră pe net, taie lemne, bate cuie, spală pe jos, întinde rufele. Face de toate.

 

Mi-ar plăcea să citesc istoria telefoanelor unui:

A-lister chinez 

specialist în marketing

it-ist cu origini botoşănene

blogăr care a fost dat în judecată de Sechelariu

student român în Polonia

jurnalist care se laudă care are testicule

puşti din generaţia 97

un blogăr arădean cu afinităţi pentru fracţii matematice

irosit cu iz părintesc

Dacă s-a scris deja, aştept linkurile să le citesc şi să le citez.